sâmbătă, 23 septembrie 2017

Review – Crema de faţă pentru ten gras - Day Wear Matte Oil Control - de la Estee Lauder

Folosesc în prezent această cremă pentru că m-am blocat momentan, nu mai eram sigură ce e mai potrivit pentru mine, pentru că vara faţa mea devine mai uleioasă iar în sezonul rece pare să se schimbe foarte mult în sensul că pare uscată şi dezhidratată.

Am ajuns din întâmplare să fac cunoştinţă cu ea, pentru că atunci când am mers la Sephora să-mi cumpăr o nouă cremă de faţă pentru tenul meu gras, vroiam ceva de la Clinique sau de la Clarins. 
Cu gândul acesta plecasem dar pentru că nu mai aveau în magazin nicio cremă de la cele doua branduri amintite, care să i se adreseze doar tenului gras, (după cum îmi doream eu), am ajuns la Estee Lauder care i se adresează în special tenului gras. 
Eu cum sunt mai căpoasă, nu am vrut o cremă pentru ten mixt,  + gras, după cum îmi sugera vânzătoarea …(nu Dom’le dă-mi o cremă specială pentru tenul meu…gras) J, mi-am luat-o pe aceasta cu toate că nu citisem nimic despre ea înainte, am luat-o pentru că am auzit lucruri bune despre brand. 
A fost o încercare. De obicei când cumpăr o cremă pentru tenul meu, găsesc ceva total nepotrivit, care nu este bine absorbit de piele şi mă deranjează că de fapt am aruncat banii. 
Dar am avut surpriza placută (că deh…la banii pe care i-am dat 150 de lei aproximativ, mă aştept şi eu la ceva ultra bun), să constat acasă (şi vă spun asta după 2 săptămâni de la utilizare), că nu am dat greş şi că este exact ce-mi doream acum.
Îmi intră rapid în piele şi se vede clar că-mi hidratează tenul, mi-l catifelează şi nu se adună pe faţă ca un fel de scame, cum se întâmplă atunci când folosesc o cremă nepotrivită, culmea tot special concepută pentru tenul gras (am câteva nume de branduri pe listă, dar încă mă mai gândesc dacă le divulg, pentru că nu vreau să fiu negativă şi ce nu mi se potriveşte mie, poate li se potriveşte altor persoane). Pielea mea a devenit deja mai puţin uleioasă şi mult mai strălucitoare. Îmi place şi mirosul de castravete, este revigorant şi elegant ca şi ambalajul. Este un produs pe care l-aş mai cumpăra de acum încolo, pentru că l-am folosit în acelaşi timp şi ca bază de machiaj şi funcţionează şi din acest punct de vedere pentru mine. Voi aţi încercat până acum vreun produs de la Estee Lauder ? Cum vi se par produsele lor ?

luni, 18 septembrie 2017

Review – Rujul mat de la Essence MATT MATT MATT - varianta de ruj clasic

Am pentru voi astăzi un articol despre un alt produs Essence. Este un ruj mat dar cremos şi hidratant. Are un finish semi-mat, nu este chiar atât de mat precum vrea să ne spună ambalajul. Arată bine pe buze şi nu încarcă buzele, nu se simte deloc pe buze. Nu are miros.
Chiar dacă în general ador produsele de la Essence, în cazul acestui ruj nu sunt foarte încântată, din cauza ambalajului în primul rând. Rujul nu este susţinut bine în interior. Eu atunci când îmi aplic genul acesta de ruj clasic am tendinţa să apăs rujul pe buze, şi mi s-a clătinat puţin, în sensul că s-a dus în spate, adică în sensul opus aplicării, şi a rămas cu o dâră de la capatul ambalajului. Mai pe scurt, l-am stricat, dar nu mi-a fost greu deloc asta vreau să subliniez.

Partea lui cea mai impresionabilă este că rezistă mult timp pe buze dacă nu mâncaţi şi nu beţi nimic. Poate să reziste până la 7 ore pe buze, probat pe  mine, cobaiul de serviciu J, şi pentru un ruj de tip Drugstore, este o performanţă. 
Aş spune că se poate compara cu rujurile mate (clasice) de la NYX care sunt mult mai scumpe (34 de lei) în comparaţie cu 13-15 lei cât costă cel de la Essence.
Diferenţa dintre ele este că cel de la NYX este un ruj cu adevărat mat, 100 %, nu are niciun finish lucios , şi rezistă la fel de bine pe buze.

În concluzie după părerea mea este o invetiţie bună, care nu ne doare la buzunar, dar care nici nu face minuni. Se situează aşa…pe o scara de mijloc aş putea spune. Daca vă plac rujurile clasice, poate fi binevenit în colecţiile voastre. Voi l-aţi testat până acum ? Îl aveţi ? Ce părere aveţi despre el ?

miercuri, 13 septembrie 2017

Episodul 3 - Despre freelancing - Freelancer versus angajat

Continuare din episodul 2 
Cum mi-am dat demisia dupa o saptamana si jumatate

Presiunea pentru o persoană ca mine, care abia venise în firmă, era prea mare, trebuia să muncesc cât 3 persoane pentru că aveau ei lipsă de personal, şi erau în proces de noi angajări. Dacă stau să compar ritmul de acolo cu ce lucrez eu acum, pentru mine, ce fac eu acum e SPA, sau Therme Bucureşti, ceva relaxant… Mă şi gândeam cât eram acolo…dacă aş munci eu pentru firma mea aşa de draconic… pai l-aş întrece în bani şi pe Warren Buffet. Am hotărât că nu se mai poate şi am încercat să vorbesc cu persoana « in charge », i-am spus păsurile mele, nu pot să le înşir chiar pe toate aici că mă apucă ziua de mâine, dar printre altele i-am spus că vreau să mi se respecte programul, ca la 18:00 sau hai…la 18:30, să rup uşor uşa… şi paaaa.  
Înteleg că trebuie să muncesc cât 3 oameni deocamdată, dar măcar lasă-mă să plec acasă la program, am şi eu soţ, copii, pisică, nu pot să dorm aici. Stiţi care a fost răspunsul ?
-         Dacă e nevoie să stai aici până la 00:00 noaptea să lucrezi pentru că avem nevoie de tine, stai ! (Cee ? Ai înnebunit cucoană ?) Bineînţeles că i-am spus că nici nu poate fi vorba de aşa ceva, că-mi bag picioarele în compania lor de sclavi dacă lucrurile stau în felul acesta…Bine…vă daţi seama că nu le-am zis exact aşa, căci sunt o Lady…până la urmă, nu ?
Sincer nu mi-a venit să cred că o ditamai compania care se respectă (şi tot mă împinge drăcuşorul de la spate să divulg numele companiei…nah…cu suliţa…nah…spune numele companiei ăsteia, numai aşa îmi zice J ), nu pot să divulg numele căci nu cred că este etic, însă această companie nu respectă nici măcar legislaţia şi sigur nu e singura (nu ştiu în prezent ce face, şi nici nu mă interesează), şi se poartă atât de urât cu angajaţii încercând totodată să modernizeze sclavia. Chiar aveau acolo o angajată pe care toată lumea o dădea drept exemplu. O să-i spun Corina deşi nu o chema aşa…
-         Uite…Corina pleacă în fiecare zi la zece seara de aici. Mereu stă mult peste program…
Culmea este că şi ceilalţi colegi vorbeau cu mare admiraţie faţă de colega Corina, căci mă bulversau total, îmi venea să le zic că sunt spălaţi pe creier, iar unii dintre ei erau super mulţumiţi că se făceau team buildinguri, şi că atunci ar fi fost distracţie mare, şi că lumea de acolo e de fapt altfel nu la fel de înţepată cum vine la birou. Îmi venea să le zic :
- Fraţilor voi nu mai aveţi vieţi, nu mai trăiţi ? Corina ar putea să şi doarmă la birou din partea mea, ce mă priveşte pe mine, eu trebuie şi vreau să merg acasă, să-mi continui viaţa de dincolo de job, eu am o familie, un soţ, un copil, nu m-aţi cumpărat cu tot cu viaţă, m-aţi cumpărat pentru 8 ore pe zi, de luni până vineri. În fine, eu mereu am avut problema asta cu statul peste program, poate sunt eu mai ciudată decât restul lumii. Îmi amintesc că şi la primul meu job rupeam uşa la program, căci şi directorul general al societăţii respective, atunci când  a fost întrebat de către CEO dacă m-am adaptat la job, a răspuns :
 -         E ok Andreea, s-a adaptat bine la noi, se descurcă, dar nu prea îi place statul peste program... Dacă ştia şi directorul general, se ştia cât de clar îmi făceam cunoscută părerea şi la 23 de ani cât aveam atunci (acum am 34).
Când am văzut câtă presiune se punea pe mine şi câte pretenţii aveau, am hotărat că locul meu nu era acolo, ba mai mult decât atât, am considerat că dacă voi mai face o încercare de angajare voi mai nimeri poate tot la fel de prost, şansele sunt mari să se întâmple acest lucru, şi mai mult îmi voi pierde vremea.
 În fine, am făcut bine că am plecat de la jobul de sclav şi m-am reîntors la freelancing. Treaba e ca mie îmi plăcea de minune să lucrez şi să termin tot ce aveam de tradus, apoi « Au revoir »…puteam să plec oriunde doream: la Mall, în parc, să mănânc o îngheţată sau să-mi fac treburile prin casă. Era clar că nu mă mai puteam întoarce la un job fix, unde să mi se traseze limite sau obiective, care nu aveau nicio legătură  cu dorinţele şi cu aspiraţiile mele de atunci (ori de acum). Voi ce aţi prefera, să fiţi freelancer sau să aveţi un program fix şi salariu la fel de fix ? Dacă
sunteţi freelancer, lăsaţi-mi în comentariu dacă vă place sau nu să fiţi freelancer.

Review - Rimmel Stay Matte - ruj lichid

De data aceasta am încercat un produs de buze care este în mare vogă la momentul actual atât pe piaţa românească cât şi pe piaţa internaţională. Este peste tot, în multe reclame, şi pe buzele youtuberiţelor sau pe bloguri worldwide.

Bineînţeles că trebuia să fac şi eu rost de o nuanţă cel puţin să văd cum este, să-l încerc, să nu zic că nu mi-am satisfăcut curiozitatea. Când vine vorba despre rujurile lichide, trebuie neapărat să aflu despre ce este vorba, sunt produsele de beauty care mă încântă cel mai mult, mai mult decât cremele de faţă chiar, care sunt ultranecesare.
Eu tot investesc în rujurile lichide să le testez şi astfel am ajuns la Rimmel – Stay Matte-. Dintre toate nuanţele eu am ales nuanţa « Plum this Show » (810), pentru că îmi doream o nuanţă nouă de toamnă, iar după părerea mea este o nuanţă purtabilă şi asortabilă.
Nu este deloc vampy, ci una foarte decentă dar destul de vizibilă. În orice caz nu treci neremarcată dacă porţi această nuanţă. Atunci când am deschis capacul şi am aplicat produsul pe buze, am simţit un miros de vişine, mie mi se pare că miroase a vişinată, sau a lichior de vişine cu ceva rom.
Blogăriţele din afară îl asociază cu mirosul de sirop de tuse şi am observat că nu prea le place. Mie personal îmi place mirosul, acesta chiar persistă după ce l-am aplicat pe buze, nu dispare imediat, încă se simte o perioadă de timp în urma aplicării, deşi am văzut că unele blogăriţe declară că mirosul dispare după aplicare. O fi valabil pentru alte nuanţe, nu ştiu căci nu le-am încercat pe toate până acum. 
Voi mai reflecta asupra lui, şi dacă într-adevăr sunt mulţumită pe parcurs, voi mai achiziţiona şi alte nuanţe. Am observat că la noi în România a ajuns un alt ambalaj, lucru care îmi provoacă o oarecare doză de scepticism. 
De ce ambalajul rujului care ajunge la noi are altă forma, cu toate ca denumirea nuantelor este aceeasi, e aceeaşi gamă sau nu ? Poate ştiţi voi, sau aflaţi ceva despre acest aspect înaintea mea, dacă da, lăsaţi-mi un comentariu. Culoarea este foarte opacă din fericire. Pentru această nuanţă nu am avut nevoie decât de o singură aplicare.
S-a aşezat bine, îmi place cum arată. Se simte bine pe buze, nu le lipeşte, şi nu se încreţeşte pe buze. Trebuie să aştepti aproximativ 10 minute să se usuce bine pe buze, dar partea buna este că nu usucă deloc buzele.

Desigur că nici nu le hidratează, dar cel puţin este neutru şi ţine nuanţa pe buze. Dacă dai cu un deget peste buze (vezi swatch-ul meu din poză) rămâi cu puţin produs pe deget, însă nu se strică aspectul buzelor rujate, arată la fel de bine ca la prima aplicare, ceea ce e mare lucru. Nu poate să depăşească lipstainul de la Sephora sau de la Milani în ceea ce priveşte rezistenţa, dar având în vedere că este totuşi un început pentru Rimmel care nu a mai produs rujuri lichide până acum, aş spune « bravo Rimmel ! » pentru progres şi pentru rezultate.
Acest ruj se transferă relativ uşor, chiar dacă ai aşteptat până s-a uscat pe buze, deci nu poţi mânca sau bea liniştită, căci se ia, chiar dacă nu în totalitate. Prin urmare dacă buzele tale au vreun fel de activităţi ia cu tine şi produsul să-l reaplici. În concluzie chiar dacă am enumerat nişte minusuri, îmi place produsul şi sunt mândră de Rimmel mai ales că am multe produse preferate de la acest brand, pe care le-am achiziţionat de mai multe ori pe parcursul anilor. Voi vă doriţi acest ruj ? L-aţi pus pe lista de cumpărături ? Sunt curioasă care este părerea voastră. 

duminică, 10 septembrie 2017

Review – Luciu de buze Essence- XXXL Shine

Am observat că atunci când fac un review despre produse Essence, sunt foarte bine primite de către cititori(oare), şi spre surprinderea mea sunt citite nu doar de către publicul românesc ci se pare că am mult public din afara ţării, cu toate că în ultimul timp nu am mai tradus articolele în limba engleză. 


Se pare că publicul străin le caută  mai mult decât noi, pentru că se ştie deja de multă vreme că acestea oferă calitate excepţională la un preţ foarte bun. 




După cum bine ştim, nu te pui cu calitatea germană, orice ar fi nemţii nu dezamăgesc când vine vorba despre calitate. Produsele Essence nu pretind că ar fi High-End, sau că ar face imposibilul, ci fac exact ceea ce promit că sunt capabile să facă, onest şi cinstit. 


Astăzi vorbim despre un produs de buze, mai exact despre un gloss, pe care l-am achiziţionat recent. 


Prima impresie pe care am avut-o despre el, a fost la fel ca şi cea de a doua, în sensul că îşi face bine treaba pentru care a fost creat. 

În primul rând îmi place pentru că nu este lipicios deloc, nu mi se lipesc buzele una de cealalată atunci când vorbesc, dar desigur fiind un gloss, atunci când bate vântul, se mai lipeşte câte un fir de păr pe buze şi acest aspect poate fi foarte deranjant. 

(Este valabil la modul general, nu se întâmplă doar cu acest gloss). 
Dar poate acest lucru mă deranjează doar pe mine, iar alte fete poate nu au nicio problemă cu asta. Să-mi spuneţi în comentarii dacă aveţi aceeaşi problemă ca şi mine.

Se poate observa în poză ceea ce am spus mai devreme, am făcut pozele când bătea vântul. 
Nu sunt înnebunită după glossuri, dar când mă mai satur de rujurile lichide, îmi zboară mintea către glossuri şi schimb puţin preferinţa pentru o perioadă foarte scurtă de timp. De data aceasta mi-am cumpărat o nuanţă nude, pentru că am zis că mi s-ar potrivi în orice situaţie, fiind destul de versatilă. 
Glossul are foarte multe particule de sclipici, iar la soare se vede genial, te face să te simţi ca Jennifer Lopez, foarte senzuală, şi chiar oferă o doză mare de senzualitate buzelor. Buzele par mult mai mari decât în realitate, pentru cine are buzele mai subţiri avantajează mult. 
Nuanţa se numeşte « Glamour to go » iar titlul i se potriveşte de minune pentru că lasă acest aspect glamour buzelor în urma aplicării şi este perfect pentru poze senzuale la soare, la plajă, etc.
Şi la umbră sau în interior într-o încăpere, arată foarte bine, numai că particulele de sclipici nu strălucesc atât de tare cum strălucesc la soare, şi pare a fi o nuanţă de nude sidefat dar glossy în acelaşi timp. Voi folosiţi gloss ? Ce fel de gloss folosiţi ? Lasaţi mai jos comentariile voastre. Le citesc cu plăcere.

Episodul 2 - Despre freelancing

Continuare din episodul 1
AT THE OFFICE

Am avut clienţi atât firme de traduceri cât şi firme mari cu care am lucrat direct cu contract, asta pe lângă jobul de 8 ore (care era de 9 ore de fapt dar asta este cu totul altă poveste, şi una foarte des întâlnită în mediul corporatist). Am dat peste tot felul de persoane, am primit şi ţepe cu banii până m-am prins eu cum trebuie să procedez, ca oamenii nu sunt toţi buni, nu toţi au intenţii bune sau sunt corecţi. Omul din greşeli învaţă. M-am hotărât să o apuc pe drumul freelancing-ului înfiinţându-mi propria firmă de traduceri, unde să fiu (eu mai mult) capo di tutti capi, mai bine zis eu centram eu dam cu capul din lipsă de fonduri ca să zic aşa.
Eram super entuziasmată în momentul în care am apucat-o pe acest drum, mă gandisem cu mult timp în urmă să renunţ la jobul full-time pe care îl aveam, şi să pornesc pe picioarele mele. Îmi spuneam gata…din toamnă îmi dau demisia de la job, şi înfiinţez firma. Apoi a venit toamna şi nu am început nimic, până când a venit primăvara, şi viaţa mea s-a schimbat la 360 de grade din toate punctele de vedere, şi profesional şi personal şi spiritual. Soarta…dar e de bine.
Mi-am înfiinţat firma în luna mai (până m-am tot pregătit când eu când actele), şi am funcţionat timp de aproape un an de zile undeva în centrul Bucureştiului, într-un birouaş, făcând totul singură (în afară de traduceri pe care le împărţeam şi cu alţi traducători din lipsă de timp), mergeam să legalizez traducerile la notariate, primeam clienţii stradali, mă mai ţineau şi de vorbă, îşi mai spuneau problemele ca la psiholog…Mai venea câte o tanti care îmi explica despre fiica ei plecată în Italia, şi ca îi este greu acolo, şi tot felul de lucuri despre care nu aş fi vrut nici măcar să întreb, şi care mă ţineau pe loc cu munca, în loc să mă ajute cu ceva să progresez în afacerea mea, în care-mi puneam atâtea speranţe, naiva de mine la vremea aceea. Oricum în naivitatea mea aveam impresia că puteam să le fac pe toate. În ciuda faptului că aveam foarte multă energie care provenea din ambiţia mea, ar fi fost imposibil să continui aşa. Şi în plus de asta erau luni în care clienţii stradali erau tot mai puţini, sau veneau cu câte un cazier care mai mult mă deranja decât mă ajuta să prosper în vreun fel. Contractele mele erau cu firme măricele care aveau nevoie de traduceri şi-mi era suficient, nici nu mai trebuia să alerg la notariate ca nebuna să legalizez traduceri. Aşa că am hotărât să-mi mut locaţia la mine acasă, să scap de plata unei chirii pentru birou (sediu), şi să-mi văd liniştită de treabă pentru că de lucru aveam oricum destul, doar că nu constant, şi treaba asta m-a neliniştit enorm, vreo 3 ani de zile până m-am obişnuit (deh… eu eram obişnuită cu salariu lunar), în prezent am 5 ani de freelancing şi sunt mult mai relaxată în privinţa asta. Mereu mi-am făcut griji că o să mor de foame, că vai nu mă caută niciun client şi ce fac, că dacă trebuie să mă angajez din nou eu nu ştiu ce fac, că nu-mi mai doresc…şi uite aşa frământările mele au ţinut cam 3 ani până am căpătat încredere în mine. Am avut tot felul de ispite în tot acest timp. Mă sunau companii care aveau nevoie de oameni cu experienţa mea de birou, pe domeniul meu, sau chiar firme care aveau nevoie de traducători full-time, eu fiind eligibilă pentru ambele variante, deşi nu aplicam eu la joburi, probabil îmi găseau CV-ul. Am căzut şi eu în păcat ca mulţi alţii care se apucă de freelancing şi se lasă descurajaţi prea devreme. Am fost şi eu la interviuri şi m-au angajat. Ei aici e aici… Culmea e că m-am angajat foarte repede, şi era vorba despre o companie foarte mare, străina, care învârte banii cu lopata, despre care eu până atunci nici nu ştiam mare lucru, şi e foarte mare şi importantă, dar destul de discretă. Nici nu ştiu cum m-au luat pe mine, pentru că fiind un job de relaţii cu publicul mai mult, mă aşteptam să aleagă una sub 30 de ani. Dar vroiau experienţă se pare, şi eu aveam din plin.
M-au testat până m-au angajat numai că, eu plecând de la ritmul meu mai puţin dinamic de freelancer, uitasem cât de greu se munceşte la privat pentru un bănuţ şi mi-a fost tare greu să mă readaptez la programul fix şi la ritmul alert. Pretenţiile erau foarte mari şi puneau pe angajat o presiune enormă după părerea mea. Mereu mă băgau în şedinţe, nu le convenea ceva, sau simţeau nevoia să mă instruiască, deşi eu eram supraîncărcată cu treburi, şi parcă seara la 18:00 când era momentul să plec acasă, atunci veneau cu lucruri de făcut. Really !!! No sh*it. Înnebunisem de la chestia asta. Adică cum să-ţi mai lucrez ceva la ora aceea, din moment ce sunt la serviciu de la ora 9:00 dimineaţa ? Nu vă ajunge ? Normal că nu puteam să le zic asta, însă după o săptămână şi jumătate de când eram angajată acolo, nu am mai rezistat şi am spus ce m-a deranjat. Continuarea în episodul 3, care va urma tot aici pe blog. Staţi pe aproape 😊 Voi v-aţi gândit vreodată să deveniţi freelanceri ? La ce activitate v-aţi gândit ? Cat de important este tipul de job pentru voi?

miercuri, 6 septembrie 2017

A fi sau a nu fi freelancer - Tainele freelancing-ului

    Începuturile freelanceing-ului -    Episodul 1
SEFA - sau BOASA 😃


      Îmi doresc să abordez pe blog şi subiecte ce ţin de lifestyle nu doar de beauty, astfel începând de astăzi dau startul unui subiect despre care mie îmi face plăcere să vorbesc, şi anume freelancing-ul şi vă invit să interacţionati prin comentarii. 

În străinătate se practică deja tot mai mult, şi am observat că şi la noi multă lume a devenit interesată de acest subiect şi ar vrea să ştie < cu ce se mănâncă, sau ce fac alţii care au luat deja calea freelancing-ului >.

     Poate pentru unii (unele) dintre voi cuvântul freelancer nu este încă cunoscut. Vă voi spune eu ce înseamnă : Freelancer este o persoană care alege să lucreze pe cont propriu, de acasă sau într-un birou la o locaţie undeva, poate chiar şi la o cafenea cu laptopul în faţă, fără să aibă un angajator, care îi dă de lucru şi-i plăteşte un salariu fix lunar dar şi fără să fie stresat de un şef prost (sau prost pregătit, adus acolo pe pile, sau care este angajat acolo doar pentru că e rudă cu tanti Miţa şi cu nea Vasile care sunt rudă cu patronul) sau de un program total aiurea şi nepotrivit, care este întâlnit mai peste tot pe unde se oferă salarii mari. Asta e crunta realitate, pentru cei care nu ştiu. A…şi fără să fie exploatat, fără sclavie, căci mie punctul acesta mi se pare cel mai important. Fără ore suplimentare neplătite, aşadar. Aş fi în stare să pornesc o revoluţie pentru aşa ceva. (Hai că deja mi s-au încins spiritele şi nici nu am ajuns la jumătatea articolului).
Vreau să vă vorbesc despre freelancing pentru că eu însămi îmbrăţişez această activitate şi nici nu aş putea să fiu mai mândră şi mai mulţumită de atât. Sunt un aşa-zis liber profesionist cum spunem noi românii, care-şi face propriul program şi care lucrează sau refuză anumite proiecte după bunul plac şi în concordanţă cu propriu timp. Wow…sună amazing, nu-i aşa ? Pai este ! Din anumite puncte de vedere e minunat… Pentru mine, care de 4 ani sunt şi mamă (de doua ori) am nevoie să mă organizez foarte bine, să jonglez cu minutele, cu orele şi cu timpul meu în general, ca să pot să le fac pe toate.
Am început să fiu freelancer înainte de a avea cei doi copii ai mei, deci nu ei sunt cauza sau motivul pentru care m-am apucat de freelancing, poate ei sunt principalul motiv pentru care am continuat această activitate. În primul rând am vrut să scap de programul fix şi am vrut să găsesc mai mult timp pentru viaţa personală, pentru că asta mi-a lipsit vreo 7 ani cât am lucrat într-o corporaţie. Trezirea + serviciu + acasă + somn şi a doua zi o luam de la capăt pentru că nu mai aveam timp de nimic altceva. Cred că acesta este şi motivul pentru care majoritatea corporatistelor rămân singure, sau nu se căsătoresc, iar în cel mai fericit caz reuşesc să facă un copil pe la 40 de ani (abia atunci) din lipsa unui partener potrivit pe care nici nu au avut timp să-l caute bine până atunci şi trebuie să se mulţumesca cu ce a rămas pe « piaţă », sau mai rau decat atat îşi fac un copil în eprubetă fără a avea alături un partener. Se spune că bărbaţii buni sunt luaţi repede, nu –i aşa ? Aşa spuneau femeile astea mai în vârstă când eram eu mai tinerică. Deci deja pe la 30 de ani « se pierde trenul », dacă nu ai reuşit să te căsătoreşti, până atunci. Cică altul mai bun să nu mai aştepţi 😊. Aşa o fi ?
Domeniul meu de activitate îl reprezintă traducerile. Sunt traducător autorizat din anul 2006, an din care am lucrat încontinuu până în prezent, chiar şi pe lângă jobul pe care l-am avut în corporaţie, din nevoie de bani dar şi pentru a câştiga experienţă, căci traducătorul trebuie să lucreze intens dacă îşi doreşte să devină din ce în ce mai bun. Există o vorbă foarte înţeleaptă : « Traducătorul este ca vinul, cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun ».
Continuarea în episodul 2, care va urma tot aici pe blog. Staţi pe aproape 😊
Voi v-aţi gândit vreodată să deveniţi freelanceri ? La ce activitate v-aţi gândit ?