miercuri, 13 septembrie 2017

Episodul 3 - Despre freelancing - Freelancer versus angajat

Continuare din episodul 2 
Cum mi-am dat demisia dupa o saptamana si jumatate

Presiunea pentru o persoană ca mine, care abia venise în firmă, era prea mare, trebuia să muncesc cât 3 persoane pentru că aveau ei lipsă de personal, şi erau în proces de noi angajări. Dacă stau să compar ritmul de acolo cu ce lucrez eu acum, pentru mine, ce fac eu acum e SPA, sau Therme Bucureşti, ceva relaxant… Mă şi gândeam cât eram acolo…dacă aş munci eu pentru firma mea aşa de draconic… pai l-aş întrece în bani şi pe Warren Buffet. Am hotărât că nu se mai poate şi am încercat să vorbesc cu persoana « in charge », i-am spus păsurile mele, nu pot să le înşir chiar pe toate aici că mă apucă ziua de mâine, dar printre altele i-am spus că vreau să mi se respecte programul, ca la 18:00 sau hai…la 18:30, să rup uşor uşa… şi paaaa.  
Înteleg că trebuie să muncesc cât 3 oameni deocamdată, dar măcar lasă-mă să plec acasă la program, am şi eu soţ, copii, pisică, nu pot să dorm aici. Stiţi care a fost răspunsul ?
-         Dacă e nevoie să stai aici până la 00:00 noaptea să lucrezi pentru că avem nevoie de tine, stai ! (Cee ? Ai înnebunit cucoană ?) Bineînţeles că i-am spus că nici nu poate fi vorba de aşa ceva, că-mi bag picioarele în compania lor de sclavi dacă lucrurile stau în felul acesta…Bine…vă daţi seama că nu le-am zis exact aşa, căci sunt o Lady…până la urmă, nu ?
Sincer nu mi-a venit să cred că o ditamai compania care se respectă (şi tot mă împinge drăcuşorul de la spate să divulg numele companiei…nah…cu suliţa…nah…spune numele companiei ăsteia, numai aşa îmi zice J ), nu pot să divulg numele căci nu cred că este etic, însă această companie nu respectă nici măcar legislaţia şi sigur nu e singura (nu ştiu în prezent ce face, şi nici nu mă interesează), şi se poartă atât de urât cu angajaţii încercând totodată să modernizeze sclavia. Chiar aveau acolo o angajată pe care toată lumea o dădea drept exemplu. O să-i spun Corina deşi nu o chema aşa…
-         Uite…Corina pleacă în fiecare zi la zece seara de aici. Mereu stă mult peste program…
Culmea este că şi ceilalţi colegi vorbeau cu mare admiraţie faţă de colega Corina, căci mă bulversau total, îmi venea să le zic că sunt spălaţi pe creier, iar unii dintre ei erau super mulţumiţi că se făceau team buildinguri, şi că atunci ar fi fost distracţie mare, şi că lumea de acolo e de fapt altfel nu la fel de înţepată cum vine la birou. Îmi venea să le zic :
- Fraţilor voi nu mai aveţi vieţi, nu mai trăiţi ? Corina ar putea să şi doarmă la birou din partea mea, ce mă priveşte pe mine, eu trebuie şi vreau să merg acasă, să-mi continui viaţa de dincolo de job, eu am o familie, un soţ, un copil, nu m-aţi cumpărat cu tot cu viaţă, m-aţi cumpărat pentru 8 ore pe zi, de luni până vineri. În fine, eu mereu am avut problema asta cu statul peste program, poate sunt eu mai ciudată decât restul lumii. Îmi amintesc că şi la primul meu job rupeam uşa la program, căci şi directorul general al societăţii respective, atunci când  a fost întrebat de către CEO dacă m-am adaptat la job, a răspuns :
 -         E ok Andreea, s-a adaptat bine la noi, se descurcă, dar nu prea îi place statul peste program... Dacă ştia şi directorul general, se ştia cât de clar îmi făceam cunoscută părerea şi la 23 de ani cât aveam atunci (acum am 34).
Când am văzut câtă presiune se punea pe mine şi câte pretenţii aveau, am hotărat că locul meu nu era acolo, ba mai mult decât atât, am considerat că dacă voi mai face o încercare de angajare voi mai nimeri poate tot la fel de prost, şansele sunt mari să se întâmple acest lucru, şi mai mult îmi voi pierde vremea.
 În fine, am făcut bine că am plecat de la jobul de sclav şi m-am reîntors la freelancing. Treaba e ca mie îmi plăcea de minune să lucrez şi să termin tot ce aveam de tradus, apoi « Au revoir »…puteam să plec oriunde doream: la Mall, în parc, să mănânc o îngheţată sau să-mi fac treburile prin casă. Era clar că nu mă mai puteam întoarce la un job fix, unde să mi se traseze limite sau obiective, care nu aveau nicio legătură  cu dorinţele şi cu aspiraţiile mele de atunci (ori de acum). Voi ce aţi prefera, să fiţi freelancer sau să aveţi un program fix şi salariu la fel de fix ? Dacă
sunteţi freelancer, lăsaţi-mi în comentariu dacă vă place sau nu să fiţi freelancer.