Cine îl invaţă pe traducătorul fără experienţă, aflat la început de carieră ?

De ce un traducător cu experienţă refuză (sau se fereşte) să înveţe un alt traducător cum se face partea de legalizare, autorizare, care sunt semnele care trebuie să fie respectate şi cum învaţă de fapt traducătorii fără experienţă să-şi facă profesia corect? De unde îşi primesc indicaţiile şi cunoştinţele conexe care nu ţin deloc de limbile străine învăţate, trebuie să copieze pe cineva?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pune un traducător la început de drum. Nu cunoaşte nimic în afară de limba străină pe care a studiat-o la facultate şi nu are niciun fel de experienţă în traduceri. Problema se pune de unde ar putea un traducător aflat la început de drum, să afle care este modul de lucru şi ce implică munca unui traducător autorizat de către Ministerul Justiţiei, de exemplu, pentru ca un traducator complet ar ţinti până aici.

Chiar dacă s-a văzut cu diploma în mână, traducătorul aflat la începutul carierei nu are habar „cu ce se mănâncă” această profesie.

Din experienţa proprie pot să spun că un coleg de breaslă nu ar fi foarte bucuros să vorbească despre semnele de care se ţine cont atunci când se traduce un act pentru legalizare, despre modul cum ar trebui să arate un document care merge la Apostilare sau la Supralegalizare etc. 

Toate aceste lucruri se învaţă din mers, adică lucrând şi necesită multe ore de frământare şi multe drumuri pe la notari care te pot întoarce acasă cu lucrarea în doi timpi şi trei mişcări din mai multe motive (că nu ai pus diacritice nu ştiu unde, că nu ai lasat spaţiu suficient să-şi poată pune notarul ştampila, că ordinea paginilor prezentate nu este cea corectă, că nu ai tradus nu ştiu ce Logo sau scris de mână, şi câte şi mai câte, unele dintre ele fiind pur şi simplu părerea personală a notarului, şi atunci trebuie să te întorci din drum, să modifici actele, să le printezi din nou şi să mergi din nou cu ele la notar să le legalizezi. 

Cam asta păţeşte un traducător fără experienţă, pentru că un alt traducător trecut prin furcile caudine ale profesiei sale nu-i va detalia în veci care sunt problemele şi nu va da detalii minuţioase decât poate contra cost dar uneori nici aşa, pentru că în background se află fie dezamăgiri, fie experienţe negative şi alte lucruri de care poate traducătorul cu experienţă nu ar dori să-şi amintească vreodată şi preferă să-şi vadă de treaba lui în continuare sau poate îi este frică de concurenţă, îi este frică să nu i se fure pâinea de la gură de către alt traducător mai tânăr şi încearcă să elimine această probabilitate. 

Teama aceasta există în toate domeniile, de ce ar fi scutiţi traducătorii...

Pentru comenzi traduceri, mă găsiţi la  semper4business@gmail.com