Treceți la conținutul principal

De ce să nu îţi bârfeşti partenerul de viaţă în public !



Titlul ar putea suna ca o poruncă daca ar exista <<Cele 10 porunci >> şi pentru căsătorie sau relaţii.
Nu îţi poţi jigni partenerul în public. De ce?
Nu pentru că îl poţi face să sufere, deşi o faci, ci pentru că prin jignirea pe care i-o aduci (critica facută în mod public), denigrezi relaţia în care te afli în mod voluntar (atenţie VOLUNTAR), deci neobligat de nimeni.

Chiar dacă avem motive întemeiate să nu ne placă partenerul nostru din anumite puncte de vedere, sau la un moment dat, nu are niciun sens să discutăm acele detalii în public, faţă de prieteni, colegi, familia extinsă etc. Practic atunci când discutăm public ceva din relaţia noastră, nu realizăm că de fapt noi suntem cei care ne-am ales partenerul. Este posibil să ne trezim că ne vorbim partenerul de rău în faţa părinţilor nostri, a rudelor, a socrilor chiar, etc. Practic ne jignim singuri în public arătând cât de idioţi suntem de fiecare dată când dezvăluim în public un anumit inconvenient pe care îl găsim la partener. Dacă avem ceva de obiectat, discutăm doar cu partenerul.

Ambii parteneri au responsabilitatea faţă de celălalt să se îngrijească de relaţia lor având grijă ce fel de dezvăluiri fac către oamenii din exterior.
Atunci când ne deranjează comportamentul soţului în public, nu-i atragem atenţia imediat ce s-a produs incidentul sau imediat ce "a ieşit porumbelul", ci aşteptăm să discutăm mai târziu în privat, fără a-l acuza că ne-a umilit în public intenţionat. Ȋn niciun caz nu ne razbunăm pe partener, dezvăluind în public de faţă cu el, evenimente care s-au produs între noi în intimitatea cuplului, sau nemulţumiri faţă de alte evenimente trecute în care am fost dezamagiţi de către partener.

Există persoane care îşi umilesc partenerul în public doar pentru a se ridica pe ei înşişi în faţa interlocutorilor deşi de multe ori obţin chiar contrariul, adică să scadă în ochii interlocutorului; rezultatul depinde de ce calitate umană are interlocutorul din exteriorul relaţiei, sau ce experienţă de viaţă are acesta şi cum ştie să cântărească lucrurile, pentru că o persoană din exterior care ştie să analizeze lucrurile îşi dă seama uşor că partenerul bârfitor are o problemă cu siguranţă faţă de propria persoană sau este pur şi simplu un infatuat şi un manipulator.

Cuplurile trainice discută printre altele şi despre această expunere la public a celuilalt sau despre felul în care se simt în aceste situaţii pentru a evita şi alte evenimente neplăcute pe viitor, pentru a nu dauna rezistenţei cuplului pe termen lung.

Tu ţi-ai vorbit de rău partenerul vreodată? Ai facut asta în trecut sau încă mai faci asta în prezent?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cât de greu este să fii traducător şi în special traducător de limba engleză ?Cu ce se poate confrunta un traducător şi ce "surprize" ar putea să apară?

A fi traducător nu este deloc dificil dar este nevoie de multă experienţă, de multă răbdare, lucruri care se acumulează şi se educă în timp. Încă de la început, de pe băncile şcolii trebuie să realizezi că într-adevăr ai un talent pentru limbile străine. În cazul în care nu consideri că eşti talentat cel mai bine ar fi să renunţi, oricât de dur ar părea. Fără talent nu se poate face nimic în acest domeniu. Automat faptul că ai talent te propulsează către a învăţa mai mult, mai multe limbi străine sau mult mai multe lucruri în legătură cu limbile pe care deja le cunoşti. Traducătorul începe să studieze lucruri noi şi adaptate la economia şi societatea actuală. De aici porneşte drumul traducătorului care trebuie să fie pregătit să facă faţă unei concurenţe dure, in special dacă vorbeşte o limbă de circulaţie internaţională cum ar fi limba engleză de exemplu care se studiază peste tot şi pe care toată lumea are impresia că o cunoaşte, chiar şi clienţii care îşi dau documentele la tradus.…

Ce semnificaţie are Halloween şi de unde provine?

O mică lecţie de istorie…
Halloween-ul este o sărbătoare celebrată în fiecare an la data de 31 octombrie. Tradiția își are originea în vechiul festival celtic al Samhainului, atunci când oamenii aprindeau focuri de tabară și purtau costume pentru a îndepărta fantomele. Un aspect important este faptul că se consideră o sărbătoare creştină pentru că în secolul al VIII-lea, Papa Grigorie al III-lea a proclamat data de 1 noiembrie, ca fiind data la care vor onora toți sfinții. Curând, Ziua tuturor sfinților a încorporat unele dintre tradițiile lui Samhain. La începuturi era cunoscută sub numele de All Hallows Eve, iar mai târziu sub denumirea de Halloween. De-a lungul timpului, Halloween-ul a evoluat într-o zi de activități precum cele de trick-or-treating (de genul ne daţi ori nu ne daţi mioritic), cioplit felinare de tip (jack-o-lantern) adică dovlecei scobiţi la interior cu lumânare în mijloc, adunări festive, costume și dulciuri.
Originile Halloween-ului datează de la vechiul festival …

Se tem românii de Halloween ? BAU

Sau aş putea spune: Cand însuşi Halloween-ul sperie românii fără să mai fie nevoie de monştrii şi altceva înfricoşator. Halloween pe undeva e un fel de "Ucigă-l toaca".
M-am documentat puţin zilele trecute şi am ajuns la concluzia că mulţi români se tem de Halloween, nu cunosc semnificaţia exactă a acestei sărbători şi nu îşi doresc să afle mai multe amănunte.

Este adevărat că în România nu avem cadrul mental şi organizatoric pentru această sărbătoare, adică nu ne putem duce la vecinii din cartierul nostru cu coşuleţul cerându-le să ne dea bomboane, oricât de frumos ne-am costuma noi. Oamenii nu sunt pregătiţi să ne servească copiii cu bomboane, ba mai mult mulţi dintre ei (cei de la oraş) nici nu ar deschide uşa.
<<Şi atunci cum să-i spun eu copilului că la noi este Halloween-ul şi sărbătorim, ar întreba unii...>>.
Este foarte adevărat că nu avem nici atmosfera tipică pentru această sărbătoare, (poate doar dacă mergem în Hipermarketuri unde se află produse specifice…