Treceți la conținutul principal

Cum am aflat că nu există Moş Crăciun



Cred că toţi cei născuţi după 1980 îşi amintesc copilăria plină de lipsuri materiale, nu că nu ar fi avut părinţii bani, căci toţi părinţii mergeau la serviciu, ci pentru că nu găseau suficiente jucării la librarie şi dacă apucau să cumpere ceva înainte de Crăciun erau mari şmecheri. Eu aveam 6 ani la revoluţie, şi îmi amintesc şi acum ce sarac era Moşul cum venea el la gradiniţă (după relaţiile fiecărui părinte pe la librărie, după cât de mult umbla fiecare prin ţară), noi fiind într-un orăşel de provincie în care nu se găsea mai nimic. Ai mei au ştiut să-mi ofere acasă o atmosferă de Crăciun, astfel că îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă a copilariei. Acasă Moş Gerilă  şi apoi Crăciun îmi aduceau în mare ce îi spuneam eu mamei că-mi doresc şi de obicei vroiam să-mi aducă cretă colorată să pot să scriu pe bordurile din faţa casei, plastilină şi creioane colorate. Cele 3 obiecte erau obligatorii restul nu prea mă interesau pentru că nici nu se găsea altceva, în fiecare an primeam şosete, asta e clar, nu se putea Moş fără şosete, mai primeam hăinuţe noi şi multe cărţi de copii mari de şcoală, cărora nu le înţelegeam rostul căci eram copil de grădiniţă. Odată Moşul mi-a adus un dicţionar ortoepic ortografic şi morfologic, wooow…aşa-i că aţi rămas surprinşi?? Şi eu…mai ales la cei 6 ani ai mei…
Trebuie să recunosc că m-am uitat lung la el şi nu înţelegeam când o să am eu nevoie de aşa ceva…şi sincer nici nu prea am avut nevoie mai târziu…
Pe mama nu puteam să o întreb ce-i cu el căci nu era de la ea, ci de la Moş Crăciun iar pe Moşu ia-l de unde nu-i. Mai târziu,  pe la vreo 25 de ani am aflat că de fapt asta a mai rămas la librarie când a mers mama să-mi cumpere ceva de Moş, pur şi simplu rafturile rămâneau goale imediat şi nu aduceau marfă.
Odată la gradiniţă a venit Moşu cu cadouri cumpărate de fiecare părinte în parte, fiecare cumpărând ce a găsit prin librarie (căci era doar una în orăşelul nostru), pentru a sa odraslă.
Eu tare mult îmi doream o păpuşă nouă, aveam deja una mare, şi îmi doream una mai mică. Tare suparată am fost când în loc de  păpuşă am primit un <<Lămâiţă>>, am plâns cu lacrimi de crocodil cred că a suferit şi maică-mea săraca în tăcere din cauza mea, pentru că asta era tot ce găsise în librărie. Cel mai mult m-a marcat faptul că una dintre colegele de grădiniţă, al cărei tată pleca prin delegaţii prin ţară, primise o păpuşă frumoasă aşa cum îmi doream eu, şi pe care mama nu avea de unde să mi-o cumpere ca pentru Moş. Cred că atunci pentru prima dată am simţit invidie şi frustrare în acelaşi timp.
Lămâiţă era o păpuşă-bebeluş uriaş, cu capul de plastic şi corpul de pluş, nu ca o păpuşă adevărată. Ȋn toată librăria doar tipul acesta de păpuşă mai era. Şi mie şi verişoarei mele ne-a adus moşul la grădiniţă câte un <<Lămâiţă >> din ăsta pe care ea l-a scris cu pixul pe faţă, l-a <<machiat>>, iar eu nici nu m-am atins de-al meu atât de supărată am fost.
Ȋn anul următor am rugat-o pe mama să –i scrie lui Moş Crăciun să nu-mi mai aducă ce nu-mi doresc eu, să-mi aducă numai ce vreau eu. Aveam 7 ani când mama mi-a explicat că ea era de fapt <<Moşul>>, şi cu toate astea nu am suferit foarte mult, a ştiut să-mi explice cu blândeţe însă drept vorbind şi acum îmi amintesc cât de bine era să crezi că există Moş Crăciun şi că el ar putea să îndeplinească orice vis.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cât de greu este să fii traducător şi în special traducător de limba engleză ?Cu ce se poate confrunta un traducător şi ce "surprize" ar putea să apară?

A fi traducător nu este deloc dificil dar este nevoie de multă experienţă, de multă răbdare, lucruri care se acumulează şi se educă în timp. Încă de la început, de pe băncile şcolii trebuie să realizezi că într-adevăr ai un talent pentru limbile străine. În cazul în care nu consideri că eşti talentat cel mai bine ar fi să renunţi, oricât de dur ar părea. Fără talent nu se poate face nimic în acest domeniu. Automat faptul că ai talent te propulsează către a învăţa mai mult, mai multe limbi străine sau mult mai multe lucruri în legătură cu limbile pe care deja le cunoşti. Traducătorul începe să studieze lucruri noi şi adaptate la economia şi societatea actuală. De aici porneşte drumul traducătorului care trebuie să fie pregătit să facă faţă unei concurenţe dure, in special dacă vorbeşte o limbă de circulaţie internaţională cum ar fi limba engleză de exemplu care se studiază peste tot şi pe care toată lumea are impresia că o cunoaşte, chiar şi clienţii care îşi dau documentele la tradus.…

Ce semnificaţie are Halloween şi de unde provine?

O mică lecţie de istorie…
Halloween-ul este o sărbătoare celebrată în fiecare an la data de 31 octombrie. Tradiția își are originea în vechiul festival celtic al Samhainului, atunci când oamenii aprindeau focuri de tabară și purtau costume pentru a îndepărta fantomele. Un aspect important este faptul că se consideră o sărbătoare creştină pentru că în secolul al VIII-lea, Papa Grigorie al III-lea a proclamat data de 1 noiembrie, ca fiind data la care vor onora toți sfinții. Curând, Ziua tuturor sfinților a încorporat unele dintre tradițiile lui Samhain. La începuturi era cunoscută sub numele de All Hallows Eve, iar mai târziu sub denumirea de Halloween. De-a lungul timpului, Halloween-ul a evoluat într-o zi de activități precum cele de trick-or-treating (de genul ne daţi ori nu ne daţi mioritic), cioplit felinare de tip (jack-o-lantern) adică dovlecei scobiţi la interior cu lumânare în mijloc, adunări festive, costume și dulciuri.
Originile Halloween-ului datează de la vechiul festival …

Se tem românii de Halloween ? BAU

Sau aş putea spune: Cand însuşi Halloween-ul sperie românii fără să mai fie nevoie de monştrii şi altceva înfricoşator. Halloween pe undeva e un fel de "Ucigă-l toaca".
M-am documentat puţin zilele trecute şi am ajuns la concluzia că mulţi români se tem de Halloween, nu cunosc semnificaţia exactă a acestei sărbători şi nu îşi doresc să afle mai multe amănunte.

Este adevărat că în România nu avem cadrul mental şi organizatoric pentru această sărbătoare, adică nu ne putem duce la vecinii din cartierul nostru cu coşuleţul cerându-le să ne dea bomboane, oricât de frumos ne-am costuma noi. Oamenii nu sunt pregătiţi să ne servească copiii cu bomboane, ba mai mult mulţi dintre ei (cei de la oraş) nici nu ar deschide uşa.
<<Şi atunci cum să-i spun eu copilului că la noi este Halloween-ul şi sărbătorim, ar întreba unii...>>.
Este foarte adevărat că nu avem nici atmosfera tipică pentru această sărbătoare, (poate doar dacă mergem în Hipermarketuri unde se află produse specifice…