ANDREEA DUMITRU

Cred că toţi cei născuţi după 1980 îşi amintesc copilăria plină de lipsuri materiale, nu că nu ar fi avut părinţii bani, căci toţi părinţii mergeau la serviciu, ci pentru că nu găseau suficiente jucării la librarie şi dacă apucau să cumpere ceva înainte de Crăciun erau mari şmecheri. Eu aveam 6 ani la revoluţie, şi îmi amintesc şi acum ce sarac era Moşul cum venea el la gradiniţă (după relaţiile fiecărui părinte pe la librărie, după cât de mult umbla fiecare prin ţară), noi fiind într-un orăşel de provincie în care nu se găsea mai nimic. Ai mei au ştiut să-mi ofere acasă o atmosferă de Crăciun, astfel că îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă a copilariei. Acasă Moş Gerilă   şi apoi Crăciun îmi aduceau în mare ce îi spuneam eu mamei că-mi doresc şi de obicei vroiam să-mi aducă cretă colorată să pot să scriu pe bordurile din faţa casei, plastilină şi creioane colorate. Cele 3 obiecte erau obligatorii restul nu prea mă interesau pentru că nici nu se găsea altceva, în fiecare an p